Oradea, 1998
176p., ISBN: 973-98319-5-8
După
cunoştinţa mea, aceasta este prima lucrare generală dedicată alchimiei apărută
la noi şi scrisă de un român, despre care afirm din capul locului că reprezintă
rodul unei profunde pasiuni pentru, cea mai hermetică dintre ştiinţe. Preocuparea
domnului Pop faţă de istoria şi actul alchemic, e potenţată încă din tinereţe de
preocuparea manifestată faţă de chimie, căreia îi dedică de altfel, întreaga
viaţă profesională. Avem de-a face deci cu primul chimist român, ce în cunoştinţă
de cauză, scrie o carte despre alchimie, fără a se arăta speriat de consecinţe
din partea breslei şi ale regimului.
Începută
în 1975 şi terminată în 1985, scrierea rămâne mai bine de treisprezece ani în
manuscris, pentru că pur şi simplu nu a reuşit să treacă de absurda cenzură
comunistă.
Studiul,
foarte bogat în ilustraţii (parte din ele color, precum şi majoritatea din caracterele
sau simbolurile alchemice cele mai des utilizate), cu o bibloiografie selectivă
pe măsură, este împărţit în şase capitole ce urmăresc succint, precum un curs
de facultate, „cosmogonia”, teoriile şi limbajul alchemic, după cum şi
influenţa alchimiei asupra unor domenii ale ştiinţei şi literaturii.
De
asemenea, un rol foarte important îl deţine capitolul (V) în care e prezentat pe
larg portretul alchimistului ideal, Bernardus, conte de Treviso (n.1406), ce
şi-a dedicat întreaga viaţă Marii Opere, trecându-şi complet existenţa prin
chinurile transformării personale, ca o reală dovadă a existenţei unei spiritualităţi
aparte, cea alchemică. De altfel, iată cum defineşte autorul alchimia ce-i
apare ca „o filosofie a perfectibilităţii, un domeniu al cunoaşterii care
vizează teoretic şi practic vocaţia desăvârşirii Fiinţei în umanitatea ei”
(p.10).
Alchimia,
în esenţa ei, rămâne până la urmă ştiinţa spiritului ce reuşeşte să dobândească
supremaţia asupra materiei (plumbul), spiritualizându-o (transformat în aur).
Creuzetul, în care se produc de la primele reacţii la Marea Operă, nu este
altul decât omul, privit in integrum, ca trup şi suflet, după cum toate
procesele alchemice exterioare (laborator, substanţe, formule etc), nu sunt
nimic altceva decât simple mijloace prin intermediul cărora se oglindeşte în
chip simbolic toată artă spaegirică din noi.
d.p.a.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu