sâmbătă, 29 septembrie 2012

Abraxas (Akzinor 555, vol.II), Magia neagră, vol.I-II



Traducere din limba franceză de
 Diana Morăraşu. Ed. Nemira, Bucureşti, 2011,
144p., vol.I, 123., vol.II, 19,90 lei / vol.
ISBN: 978-606-579-296-8 (vol.I),
ISBN: 978-606-579-297-5 (vol.II).


 
Despre autori nu ştiu nimic. Numele lor par desprinse din nick-urile mircului, sau ale mess-ului. Nu înţeleg de ce şi-ar ascunde identitatea din moment ce nu nemai aflăm în întunecatul ev mediu, iar inchiziţia aşa cum o ştim a dispărut demult. Bănuiala mea, nu am nici o dovadă clară, e aceea că Abraxas şi Sperandio sunt de fapt una şi aceeaşi persoană. Stilul scrierii celor doi mi se pare extrem de asemănător, pe lângă faptul că secretizarea inutilă a numelui vrăjitorului vine într-un moment istoric extrem de prielnic practicilor negre. Oricum „cei doi” au şi o carte scrisă împreună, sub coordonarea primului, despre care mă voi ocupa probabil într-una din zilele astea.
O altă chestiune ce nu-mi dă pace este modul de împărţire al materialului. Pur şi simplu nu înţeleg cuprinsul, adică ordinea de prezentare a ceea ce vrei ca omul să lectureze. De exemplu, era suficient de clar dacă exista un capitol despre „recipientele magice”, într-unul din volume şi nu să găsesc în volumul I despre sticlele maleefice, pernele vrăjite şi cutiile vrăjite, iar în al doilea despre sicriile malefice. Pe de altă parte, de ce trebuie să citesc aproape aceeaşi introducere din primul volum şi în volumul II? Scurta şi săraca expunere despre magia neagră şi satanism mi-a fost suficientă. Este drept că lucrarea se vrea una de magie practică, motiv pentru care aş fi fost încântat să fiu lămurit cu privire la practica ce se ia în discuţie. Adică să mi se explice rostul lumânărilor, a pietrelor şi a unguentelor ce fac obiectul practicii magice. Istoria fie şi pe scurt a magiei negre nu-şi avea după părerea mea rostul aici. În fine, de ce două volume? Are fiecare peste 300 de pagini? Nu. În total, cu tot cu introducerea repetată, cele două au 267 de pagini. Care este logica unei astfel de împărţiri, în afară de cea legată de preţ?

Există o diferenţă frapantă între magia neagră a vesticilor şi a noastră. Sigur nu e de subestimat, însă lucrarea mi se pare ca o „carte de bucate” pentru începători în comparaţie cu ceea ce se practică la noi. Poate vesticii sunt încântaţi de o asemenea apariţie, dar Abraxas ar trebui să vină la noi pentru a se şcoli puţin pe la unele dintre babele satelor noastre. Pentru adovedi că am dreptate, rog cititorul să citească oricare dintre aceste vrăji, iar mai apoi, la alegere, să caute un descâtec, dacă se poate popular românesc şi să-l lectureze pe acela. Concluziile rămân la cititor.
Magia neagră a lui Abraxas este o lucrare în primul rând pentru aceia care nu au nici cea mai vagă idee în ce anume se bagă. Pe de-a supra mi se pare inutilă magia pentru a alunga pe cineva dintr-un anturaj (vol.II, p.62), când din două bârfe ai rezolvat problema. E un păcat să bârfeşti, dar ca practică e mult mai „magie neagră” decât să-l deranjezi pe dracu pentru un lucru de nimic.
Oricum, lucrarea merită citită, for fun.

d.p.a.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Bloguri, Bloggeri si Cititori